SALATĂ REGALĂ DE TON

Mod De Preparare

Oricine poate găti. Asta au stabilit deja alţii. Insist şi adaug: oricine poate face o salată. Din punctul de vedere al dificultăţii preparării, îmi vine să spun că salatele sunt alegerea fericită a celui care a refuzat să înveţe să facă tartine şi sanvişuri. Numai că, pentru o salată bună, bine făcută, secretul cel mai important rămâne alegerea ingredientelor bune, proaspete, care să transforme experienţa unei „banale” salate într-o întâmplare fericită, la momentul potrivit, pe măsura poftei şi respectului pentru lucrul bine făcut. Vă propun să vedeţi mai departe ce vreau să spun.

Ingrediente. Pentru 2 porţii: frunze de rucola proaspete – doi pumni; ceapă verde tăiată rondele – 2 fire, ardei stelat tăiat fâşii – 3 bucăţi; mazăre – 100 g; roşie . o jumătate, tăiată mărunt, file de ton – o cutie. Pentru dressing: muştar boabe – 2 linguriţe; sos de soia – o linguriţă; ulei de măsline – 2 linguri; suc de la o jumătate de lime.

Ar fi simplu să vă povestesc, ca de obicei, că am spălat, am tocat, am amestecat şi gata. Voi zăbovi ceva mai mult pe câteva dintre ingrediente pentru a explica ideea de la începutul însemnării. Pentru cei care nu ştiu, rucola este o plantă foarte delicată, cu gust acrişor, care se potriveşte de minune cu aproape orice fel de carne. Ba chiar poate face faţă cu brio unui pesto special, despre care am scris zilele trecute. Nu e foarte ieftină, dar 7-8 RON pentru o cutie de aproximativ 300 de grame de prospeţime nu cred că vor sărăci pe nimeni. La fel şi ceapa verde, care se poate găsi chiar şi la piaţă în perioada asta. Doi lei legătura, dar efectul ei mi se pare suficient de motivant pentru cheltuiala asta.

Văd foarte rar ardei stelat în România. Mama-soacră mi-a trimis acum mai mult timp un borcan cu aşa ceva, muraţi în oţet, dar naturali nu cred să fi văzut de curând decât în Rotterdam, pe strada cu tarabe chinezeşti. Cu ardeii stelaţi e un fel de loterie a iuţelii: unii sunt, alţii nu sunt, dar şi cei iuţi au o notă blândă, pişcă discret. M-am bucurat să-i găsesc weekendul trecut într-un colţ de Obor, pe taraba unei ţărănci autentice.

Conserva de ton… Refuz să mai cumpăr cutii pe care scrie „tuna flakes”. Refuz să mai văd terciul de musculiţe roz-cenuşii plutind într-o mare de ulei sau de apă din care nu ştiu cine ce înţelege. Refuz să mai intru vreodată într-un restaurant în care salata de ton e făcută cu aşa ceva. Din respect pentru mine, pentru mâncarea bine făcută chiar dacă unele ingrediente sunt conservate, din respect pentru tonul însuşi. Vă recomand cu multă căldură să căutaţi cutiile cu file de ton, cu „tuna chunks”. Şi, chiar şi în cazul ăsta, vă sugerez să luaţi mai multe sortimente pentru că, de bună seamă, unii producători sunt de părere că, din moment ce noroiul mărunt de ton provine tot de la o bucată care a fost mai demult file, pot scrie minciuni pe cutie. Preferatul meu este „La Paloma”, produs în Filipine pentru un importator din Hamburg şi adus în România de distribuitorul Matra Int’l. Şi nu, acesta nu este un mesaj publicitar, ci rezultatul încercării unui număr foarte mare de mărci de conserve de ton.

Pentru dressing m-am bucurat să găsesc în cămară un borcan cu bobiţe maronii şi galbene de muştar murat. L-am amestecat într-un borcănel curat, cu sos de soia (cel mai bun) şi cu ulei de măsline, am stors sucul de lime peste, am pus capacul şi am scuturat bine borcanul. Este unul dintre cele mai bune shaker-e pe care le puteţi avea la îndemână. În felul acesta, toate ingredientele se amestecă foarte bine, devin un gust compus, menit să dea nota finală salatei. Nu am mai pus sare pentru că sosul de soia este deja sărat.

Sunt convins că savuraţi cu privirea rezultatul din imaginea de mai jos. Cum spuneam, e simplu să faci o salată. Dar e puţin mai complicat, mai creativ, mai provocator şi mult mai interesant să faci o salată din ingrediente pe care le alegi cu grijă, cu lucruri pe care le selectezi şi din care îţi compui „partitura” cu dorinţa de a-ţi bucura şi oaspeţii, şi gustul, dar şi propriul orgoliu 🙂