Bucataria japoneza

Orice reţetă de mâncare japoneză este ocazia unei călătorii imaginare pe un tărâm exotic al aromelor, formelor şi texturilor. Ţara Soarelui Răsare are o cultură culinară bogată desăvârşită în mii de ani şi care a cucerit încet, încet întreaga lume.

Bucătăria japoneză pune pe primul loc orezul, ingredientul preferat al acestui popor de peste 2000 de ani. Orezul este atât de improtant pentru japonezi încât la un moment dat în istorie era folosit drept monedă de schimb, iar cuvântul care denumeşte orezul gătit în limba japoneză mai înseamna şi „mâncare” – cu alte cuvinte, nicio masă fără orez.

Orezul folosit în reţetele de mâncare sau prăjituri are bobul scurt şi devine lipicios când este preparat termic. Japonezii preferă orezul alb pe care îl consideră mai gustos decât cel brun. Reţetele de sushi, onigiri, chazuke şi multe alte reţete japoneze conţin orez ca ingredient principal. El se poate combina cu alge marine, peşte, legume, condimente, sos de soia, ouă crude sau gătite şi, în general, cu orice îi trece prin cap bucătarului.

Pentru că ţara este formată din insule, bucătăria japoneză pune accentul foarte mult pe deliciile oferite de ocean: alge, fructe de mare şi desigur peşte şi mamifere marine.

Totuşi, cel mai faimos fel de mâncare din bucătăria japoneză, sushi, nu are la bază peştele crud, aşa cum credem noi, europenii. Există mai multe varietăţi de sushi, iar singurul ingredient comun este orezul, care poate fi combinat cu carne, alge, soia etc. De pildă, Inarizushi este o combinaţie de orez şi tofu, pe când Chirashizushi conţine orez şi mai multe tipuri de sashimi – carne crudă – care poate fi peşte sau altceva. Cel mai cunoscut tip de sushi este Norimaki, un rulou de peşte şi orez învelit în alge.

Printre ingredientele importante din bucătăria japoneză se numără şi tăiţeii, care în unele reţete culinare pot înlocui orezul. În mod tradiţional, tăiţeii se servesc reci, alături de un sos. Dar japonezii îi includ şi în reţete de supă, un obicei preluat de la chinezi în ultima sută de ani.

O altă „marcă înregistrată” a bucătarilor japonezi este sashimi, carnea crudă tăiată în felii foarte subţiri. De obicei este vorba de peşte sau fructe de mare, dar în unele zone se mănâncă şi sashimi de cal, pui sau din organe de vită. O ciudăţenie a japonezilor este Ikizukuri, sashimi de la un animal viu, de obicei peşte.

Alte ingrediente ce apar frecvent în reţetele culinare japoneze sunt algele, ouăle de găină sau prepeliţă, tofu şi alte produse din soia, crustaceele, legumele, fructele exotice şi ciupercile – faimoasele maitake, shiitake şi altele cunoscute ca având proprietăţi vindecătoare.
Desigur, nu este uşor să prepari o reţetă din bucătăria japoneză, nu pentru că ele în sine ar fi complicate, ci pentru că ingredientele sunt o raritate la noi. Însă reţetele de sushi, orez japonez sau tăiţei trebuie încercate măcar o dată şi neapărat servite cu ajutorul beţişoarelor.